Ascultand Here with me nu pot decat sa ma andesc la mare. Mai exact la drumul spre mare, drum pe care ascultam Here with me, visand sa ajung mai repede pe plaja si apoi la un concert Atb. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat, visuri au murit si alte visuri s-au nascut, dar un lucru a ramas constant: starea placuta pe care o am atunci cand ascult aceasta piesa.
Cred ca aceasta stare este o constanta asemeni sentimentului placut pe care il am cand fac un cadou din suflet unei persoane la care tin sau atunci cand primesc un complement bine meritat sau atunci cand primesc jutor in ciuda incapatanarii mele de a-l cere.
Traim intr-un mileniu al vitezei, un mileniu in acre totul devine mai rapid, mai distant, mai artificial si mai ciudat. Masinile devin mai rapide, oamenii comunica mai scurt si adesea ai putin fata in fata, tehnologia evolueaza intr-un ritm uimitor si totusi parca unele lucruri ar trebui sa ramana la fel. Aici intervine muzica. pentru mine, unele melodii functioneaza exact ca o masina a tipului, facandu-ma sa retraiesc momente, ganduri si visuri de care m-am bucurat la un moment dat.
Imi aduc viu aminte de momentul in care voiam a fiu atb. Aveam freza lui, ma imbracam asemanator lui si incercam sa fac melodii cat mai… ei bine, melodioase, asemeni lui.
Dar timpul a trecut de atunci, eu nu mai vreau sa fiu Atb ci eu, cu alte posibilitati, alte idei si alte aspiratii. Si cred ca totusi este bine: am calea mea, pavata cu deciziile mele. Am ritmul meu, care nu este nici slow, nici dance, am viziunea mea, nici colorata nici alb-negru. Sunt eu, un tip complicat in aparenta, dar mult mai simplu decat par, dupa ce aungi sa ma cunosti.
Comentarii recente