Daca m-ai trezi la 4 dimineata si m-ai intreba care este acotrul meu preferat, ti-as raspunde fara sa ezit macar o milisecunda Will Smith.
De ce el? Pentru ca el a reusit sa imi vanda mie prin modul sau de a interpreta ideea fericirii prin munca asidua. Dupa ce am vazut The pursuit of happyness (adica acum vreo 5 minute) am ramas cu sentimentul ca orice lucru poate fi optinut daca lupti suficient pentru el. Probabil ca in acest moment ar trebui sa precizez ca viciul meu il reprezinta filmele. In timp ce unii isi ineaca necazurile cu o sticla cu eticheta ostentativa iar altii decid sa isi sufoce probleme cu fumul uitarii, eu prefer sa ma uit la filme, sa caut idei imposibile si principii inaplicabile.
Totusi, foarte rar se iveste cate un film acre schimba ceva, un film care sa para mai mult decat o pura fictiune. Nu vorbesc aici de The pursuit o happyness, dar ma leg de unele idei din el si mai ales la unele momente. Ma intorc, totusi la Will Smith, pentru ca el este factorul inspirational: a castigat multi bani, i-a pierdut pe toti, a avut o datorie imensa si apoi, prin munca a reusit sa isi recladeasca averea. Avem deci, un rol si un om cat se poate de real care isi interpreteaza rolul in viata de zi cu zi, iar cele doua, intr-un punct coincid.
Ma simt inspirat, ma simt dornic sa fac ceva, orice in ciuda faptului ca am capul plin cu plumb si atarna greu spre tastatura in cautarea somnului.
Cred, totusi ca de aceasta data voi ignora cautarea somnului si voi miza pe cautarea fericirii.
Comentarii recente